[iCrash>iGetUp>iGoFurther] ganduri de 10 secunde
Mi-am dat seama azi cum "merg" unele lucruri. Brusc. Eram la o cafea/bere/suc cu un prieten... si in timp ce el imi povestea si ma monta spre a-mi placea ideea de a-mi rescrie softul de pe telefoanele mobile [si zau ca-mi place] .. mintea mea lucra in background cat de bine se putea .. spre ceea ce tocmai m-a lovit ca o revelatie. Poate nu e revelatie, poate a fost doar momentul sa recunosc.
"Toata lumea" se intreaba ce e cu mine. De ce pot, dar nu vreau. De ce nu pot. De ce nu vreau. De ce stiu, dar nu se poate. De ce.. de ce .. de ce ... Pana la urma e o intrebare care a devenit parte din mine.. fara ca eu sa o doresc macar. Mottoul meu... "question everything" .. poate fi redus in anumite forme .. la o serie agasanta deintrebari "de ce". Obositor.
Mi-am dat seama ca sunt rau. "Ca nu simt". Ca traiesc in umbra ideilor. Ca vreau sa fiu liber.. si ca 'stiu' sa fiu liber [atat cat permite acumularea de experiente de pana acum] dar ca de fapt nu sunt liber prea mult timp pentru ca gandesc prea mult. Mi-am dat seama ca sunt liber sa fac lucruri la care unii nu viseaza. Mi-am dat seama ca fac astfel de lucruri. Mi-am dat seama ca ma autocenzurez incredibil de mult. Mi-am dat seama ca sunt extrem de strict in ceea ce priveste implicarea afectiva si disponibilitatea. Si asta mai ales atunci cand lucrurile se deformeaza din cauza omisiunii sau minciunii. Mi-am dat seama ca desi maleabil.. sunt lucruri [precum cel precedent amintit] la care nu las absolut nimic. Dar mi-am dat seama ca toate astea-s viciate de faptul ca ma las voit liber spre a simti, spre a resimti efectele altcuiva asuprea mea.
Mi-am dat seama ca propagarea starii de rau, de depresie, de neimplinire.. vine din faptul ca ce-i in mintea mea nu corespunde cu ce sunt eu, ca ce vreau de la lume nu corespunde cu ce gandesc ei.. si tot asa. Si ca ce vreau eu de la lume si de la mine se izbeste copilaresc de prejudecatile stupide ale celor din jur. Indoctrinarea celor care vad doar ceea ce nu convine. Ceea ce pare sau este urat.
Mi-am dat seama ca m-am incarcat cu o serie destul de mare de simboluri negative.. care ma incarca si propaga stari indescriptibile. Am facut-o pentru compatibilizare. Nu ma identific rational cu astfel de lucruri. Mi-am (re)dat seama ca-s foarte sensibil in parceptia lucrurilor, a starilor, a sentimentelor, a neconcordantelor, a minciunii, a ipocriziei. Ca toate aceastea sunt lucruri care nu-mi dau pace, ca ma fac sa reactionez in moduri greu de urmarit si definit. Ca urasc ipocrizia si neseriozitatea. Mi-am dat seama ca eu de-afara vazut.. ajung sa fiu vazut ca un cumul al acestor lucruri. De ce? pentru ca nu sunt disponibil, pentru ca sunt "arogant" in a crede ca daca omul respectiv .. 'nici macar atat nu poate sa se elibereze de o prostie atunci' nu merita . Dar mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu sunt sufocat de ideea ca-s pus la zid pentru ca nu vreau sa gandesc ca toti ceilalti. Din nou.. prejudecati.
Mi-am dat seama cat de mult pot sa ranesc prin pledoariile mele si cat de justificata poate fi intrebarea unui prieten [nu cel de care-am pomenit la inceput] ... "Bine, bine ... dar tu pana la urma ai tinut vreodata la cineva?" Justificabila este.. pentru ca nu am fost niciodata bun in a exprima justetea unor intentii. Si pentru ca nu stiu sa zic "n-ar fi mai bine sa...?" atunci cand ceva nu e in regula. Dar raspunsul este "da, tin si am tinut mult si foarte mult la foarte multa lume, poate prea multa lume' .. Si probabil ca din cauza asta nu mi-a fost bine.. pentru ca m-am trezit judecat si "imbalsamat" pentru niste lucruri intelese de ceilalti pe jumatate sau nici macar atat.
Oamenilor! Stati dracului in banca voastra daca nu aveti nimic de zis!
Mi-a prins tare bine o pseudo filosofie .. a impartirii mele in mai multe euri. Si-mi dau seama ca .. doua dintre ele nu sunt in regula mai mult decat celelalte. Ca e vorba de o fragmentare... ambigua a ceea ce n-ar trebui sa existe. Eul 'copil' si eul 'iubit'. Pentru ca se combina, pentru ca am cautat grija si afectiune de un fel de care n-am avut neaparat parte atunci cand era cazul... de la omul de la care ar fi trebuit sa nu cer astfel de lucruri. Si pentru ca tindem cu totii catre o superficialitate exagerata. De la omul de langa, "jumatatea" probabil ca nu se mai cuvine sa ceri nimic.. Asa merg lucrurile in ziua de azi.
Si tot asa...
Cu totii stam dupa ceilalti. Unii sunt mai generosi, mai maleabili. Unii ii asteapta pe ceilalti.
Dar pana la urma "de ce?"...
Ciudat cum pauze in gandire, relaxari subite, aduc .. in doar cateva secunde.. ganduri care pot fi povestite apoi in minute, zeci de minute sau ore...
Dar de ce nu? E bine..
E bine pentru ca devin mai egoist, ca-mi "dau seama" ca degeaba ma implic pentru alti oameni cand eu sunt singur si nimeni nu se implica pentru mine.. E trist ca se poate ajunge la asa ceva. Dar chiar daca as vrea sa stea altfel lucrurile.. tot nu am cu cine.
Exista un sens in toate.. si pentru ca ne place sa ne cufundam in cunoastere, in analiza, in trairi accidentale, uitam ca poate unii dintre noi si-au impus candva demult niste teluri .. care depasesc cu mult si cu prea mult sfera in care ne invaritm acum. Si ne bagam peste astfel de oameni ca musca in lapte.. ajungand sa dam cu matza-n balta fara vreo scuza plauzibila.
De ce scriu aici aceste lucruri? Habar nu am .. s-ar putea sa fie lenea de a le scrie in alta parte. Si sincer nu-mi pasa cine le citeste si nici ce efect ar avea asupra celor care le-ar citi.. Ce-ar crede despre astfel de stari, despre astfel de momente despre un om care scrie la liber astfel de lucruri... si unde-ar ajunge cu prejudecatile... Fiecare e liber sa fie cat de stupid 'vrea' pana la urma.
Mi-am dat seama ca sunt rau. "Ca nu simt". Ca traiesc in umbra ideilor. Ca vreau sa fiu liber.. si ca 'stiu' sa fiu liber [atat cat permite acumularea de experiente de pana acum] dar ca de fapt nu sunt liber prea mult timp pentru ca gandesc prea mult. Mi-am dat seama ca sunt liber sa fac lucruri la care unii nu viseaza. Mi-am dat seama ca fac astfel de lucruri. Mi-am dat seama ca ma autocenzurez incredibil de mult. Mi-am dat seama ca sunt extrem de strict in ceea ce priveste implicarea afectiva si disponibilitatea. Si asta mai ales atunci cand lucrurile se deformeaza din cauza omisiunii sau minciunii. Mi-am dat seama ca desi maleabil.. sunt lucruri [precum cel precedent amintit] la care nu las absolut nimic. Dar mi-am dat seama ca toate astea-s viciate de faptul ca ma las voit liber spre a simti, spre a resimti efectele altcuiva asuprea mea.
Mi-am dat seama ca propagarea starii de rau, de depresie, de neimplinire.. vine din faptul ca ce-i in mintea mea nu corespunde cu ce sunt eu, ca ce vreau de la lume nu corespunde cu ce gandesc ei.. si tot asa. Si ca ce vreau eu de la lume si de la mine se izbeste copilaresc de prejudecatile stupide ale celor din jur. Indoctrinarea celor care vad doar ceea ce nu convine. Ceea ce pare sau este urat.
Mi-am dat seama ca m-am incarcat cu o serie destul de mare de simboluri negative.. care ma incarca si propaga stari indescriptibile. Am facut-o pentru compatibilizare. Nu ma identific rational cu astfel de lucruri. Mi-am (re)dat seama ca-s foarte sensibil in parceptia lucrurilor, a starilor, a sentimentelor, a neconcordantelor, a minciunii, a ipocriziei. Ca toate aceastea sunt lucruri care nu-mi dau pace, ca ma fac sa reactionez in moduri greu de urmarit si definit. Ca urasc ipocrizia si neseriozitatea. Mi-am dat seama ca eu de-afara vazut.. ajung sa fiu vazut ca un cumul al acestor lucruri. De ce? pentru ca nu sunt disponibil, pentru ca sunt "arogant" in a crede ca daca omul respectiv .. 'nici macar atat nu poate sa se elibereze de o prostie atunci' nu merita . Dar mai ales pentru ca mai devreme sau mai tarziu sunt sufocat de ideea ca-s pus la zid pentru ca nu vreau sa gandesc ca toti ceilalti. Din nou.. prejudecati.
Mi-am dat seama cat de mult pot sa ranesc prin pledoariile mele si cat de justificata poate fi intrebarea unui prieten [nu cel de care-am pomenit la inceput] ... "Bine, bine ... dar tu pana la urma ai tinut vreodata la cineva?" Justificabila este.. pentru ca nu am fost niciodata bun in a exprima justetea unor intentii. Si pentru ca nu stiu sa zic "n-ar fi mai bine sa...?" atunci cand ceva nu e in regula. Dar raspunsul este "da, tin si am tinut mult si foarte mult la foarte multa lume, poate prea multa lume' .. Si probabil ca din cauza asta nu mi-a fost bine.. pentru ca m-am trezit judecat si "imbalsamat" pentru niste lucruri intelese de ceilalti pe jumatate sau nici macar atat.
Oamenilor! Stati dracului in banca voastra daca nu aveti nimic de zis!
Mi-a prins tare bine o pseudo filosofie .. a impartirii mele in mai multe euri. Si-mi dau seama ca .. doua dintre ele nu sunt in regula mai mult decat celelalte. Ca e vorba de o fragmentare... ambigua a ceea ce n-ar trebui sa existe. Eul 'copil' si eul 'iubit'. Pentru ca se combina, pentru ca am cautat grija si afectiune de un fel de care n-am avut neaparat parte atunci cand era cazul... de la omul de la care ar fi trebuit sa nu cer astfel de lucruri. Si pentru ca tindem cu totii catre o superficialitate exagerata. De la omul de langa, "jumatatea" probabil ca nu se mai cuvine sa ceri nimic.. Asa merg lucrurile in ziua de azi.
Si tot asa...
Cu totii stam dupa ceilalti. Unii sunt mai generosi, mai maleabili. Unii ii asteapta pe ceilalti.
Dar pana la urma "de ce?"...
Ciudat cum pauze in gandire, relaxari subite, aduc .. in doar cateva secunde.. ganduri care pot fi povestite apoi in minute, zeci de minute sau ore...
Dar de ce nu? E bine..
E bine pentru ca devin mai egoist, ca-mi "dau seama" ca degeaba ma implic pentru alti oameni cand eu sunt singur si nimeni nu se implica pentru mine.. E trist ca se poate ajunge la asa ceva. Dar chiar daca as vrea sa stea altfel lucrurile.. tot nu am cu cine.
Exista un sens in toate.. si pentru ca ne place sa ne cufundam in cunoastere, in analiza, in trairi accidentale, uitam ca poate unii dintre noi si-au impus candva demult niste teluri .. care depasesc cu mult si cu prea mult sfera in care ne invaritm acum. Si ne bagam peste astfel de oameni ca musca in lapte.. ajungand sa dam cu matza-n balta fara vreo scuza plauzibila.
De ce scriu aici aceste lucruri? Habar nu am .. s-ar putea sa fie lenea de a le scrie in alta parte. Si sincer nu-mi pasa cine le citeste si nici ce efect ar avea asupra celor care le-ar citi.. Ce-ar crede despre astfel de stari, despre astfel de momente despre un om care scrie la liber astfel de lucruri... si unde-ar ajunge cu prejudecatile... Fiecare e liber sa fie cat de stupid 'vrea' pana la urma.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu