„ –[...] Îi arătam acum câteva zile .. nişte poze cu mine.. făcute cu diferite ocazii. Şi în câteva aparea şi fosta. M-a întrebat cine era. I-am zis. Nu s-a putut abţine şi mi-a zis că-i urâţică sau că poate nu a ieşit poza cum trebuie.
- Pai si de ce ai lasat-o să zică aşa ceva?
- Ei ... ce mai era să-i zic? Da.. să-mi lase-n pace trecutul .. căci şi ea la un moment dat va fi o poză cu femeile din viaţa mea?
- DA!
- Pai lasă că .. nu-i capăt de lume! [...]”
De ce oare facem acele compromisuri ale personalităţii proprii exclamând câteodată „eu şi femeile din viaţa mea” ? Pentru că ne place. Dar... pentru că nu avem personalitate? Saaaau pentru că la un moment dat va fi nevoie să dăm vina pe cineva când tot ce va fi fost de capul nostru se va fi fărâmiţat într-o irelevantă sumă de praf cenuşiu în bătaia vântului? Clar! Clar că ne place ideea de noi şi extensia chiar dacă cruda realitate ne face pe noi să fim nişte prezenţe atârnânde.. dar la fel de clar.. e că la un moment dat .. va fi vina lor pentru tot. E plăcut.
Tot unul dintre noi... un personaj cât se poate de misogin (dar atipic... căci este femeie) zicea la un moment dat ceva de genul:
„ Ştii ? Mă sperie începuturile! Poate de-asta şi trag atât de mult de mine cu ce am în prezent. Şi nu neaparat că mă sperie pe cât mă obosesc! Pentru că trebuie să-ţi pui faţa aia de femeie bună, inocentă şi înţelegătoare şi trebuie (musai) să zici o grămadă de tâmpenii doar pentru că lui îi place să audă aşa ceva. [...]”
Adevăr grăise ea atunci. Noi suntem nişte idioţi de multe ori. Şi ca şi ele ajungem să facem lucruri atât de imbecile încât (n-am întâlnit aceasta tendinţă doar la mine) chiar sperăm că dacă vreodată cineva aude de-aşa ceva, să devină mut, orb si surd.. brusc... iar pentru şi mai multă siguranţă ar putea sa ajungă şi dislexic şi cu vreo pareză (oferă oarece redundanţă) [da da! Suntem răi.. adică dăm şi impresia asta.. de fapt noi nu suntem].
Totuşi ea punctase un lucru cât se poate de important: „începutul” / „frica de început” / „oboseala acestui nou inceput”. Se pare că ne blazăm gând cu gând şi trăim cu încetinitorul o continuă excitaţie a convenientului.
Înapoi la subiect...
Când noi cunoaştem pe câte o ea, „a brand new `ea`”... suntem tentaţi să ne placă.
„Băi! Îţi zic! Nici nu-mi vine să cred că am cunoscut-o! E super draguţă.. dar iţi zic sincer... e şi foarte deşteaptă! [uau!] Mai că nici nu-mi vine să cred ca am fost la locul potrivit.. şi-astfel am întâlnit-o [no shit! o dăm în intervenţii divine deja.. superb]”
Şi suntem minunaţi de prezenţa ei şi avem un nou scop în viaţă. Evident că vom fi cumpătaţi şi că e doar un fel de-a zice cu scopul şi cu viaţa.. pentru că... ştim că nu ar avea cum să devină centrul universului nostru... Nu că nu ne-ar placea aşa ceva.. dar suntem mai puternici de-atât. Totuşi .. oare cum ar fi? Şi deşi suntem persoane cerebrale şi punem accent pe diversitatea minţii ei... minunăţia parcă e proporţională cu dimensiunea sânilor ei, lungimea părului, a gradului de rotunjime a părţii dorsale... iaaar dacă se poate să fie şi invers proporţională cu dimensiunea ei.. aşa luată ca un întreg.. atunci e perfect! Parcă ne-a pus Dumnezeu mâna în cap [ce expresie puternică .. şi oare ce face Dumnezeu cu mâna în capul nostru? Vânt?]. Ei.. dar astea-s gânduri rătăcite fără sens parcă nici nu-s ale noastre... căci noi chiar nu gândim aşa.. suntem ceva mai curaţi. Şi „uite!” nouă ne plac mult ochii ei. Sunt superbi [bine.. se mai întâmplă ca ea să aibă strabism dar are vreo relevanţă ? Niciodată! Poarta sufletului e tot acolo şi ne arată aceleaşi lucruri minunate.. o lume pe care vrem să o explorăm].
Şi de ce oare să nu ne placă „ea”? De cele mai multe ori descoperim că ea este o persoană liniştită, cumpătată, atentă cu ea dar atentă cu cei din jurul ei, o persoană imaginativă dar totuşi cu picioarele pe pământ, visătoare.. a scris chiar si poezii la un moment dat şi-ar vrea să mai scrie; o persoană cultă care a citit foarte mult de placere dar care din păcate nu a mai avut timp în `ultima vreme` de aşa ceva; o persoană care ascultă muzică bună, chiar şi clasică – nu mai ştie clar cum se numesc compoziţiile ei favorite dar îţi va zice data viitoare; o persoană care apreciază foarte mult filmele necomerciale ba chiar şi alb-negru dacă se poate – sunt frumoase.. şi nu se compară cu prostiile de-acum, chiar dacă.. recunoaşte ea.. îi mai plac din când în când .. comediile astea noi şi stupide.. o relaxează; cel mai probabil este o persoană care se rasfaţă cu ciocolată fină, chiar dacă ştie că trebuie să se oprească, să nu se facă „grasuţă, dolofană, cât o balenă” [cam aşa zic ele despre.. ele.. ceea ce-ar trebui să dea de gândit... mmm.. e clar că-s auto-ironice de felul lor.. ceea ce e splendid.. poate chiar open minded]. Cel mai mult ne suprinde sinceritatea ei.. şi bucuria cu care ne împărtăşeşte trăirile ei.. siguranţa cu care împlineşte acest fapt. Nu? Ne place că e sinceră şi că reuşeşte să fie ironică cu ea însăşi... Sigur e o persoană de calitate.
Iar dacă totul merge bine şi mai departe [de la a patra, a cincea întâlnire.. nu de alta dar la primele întâlniri.. pur şi simplu nu vroiai să o întrerupi când povestea atât de jovial .. despre ea; adică eşti conştient că ai fi stricat ceva frumos.. şi eşti împăcat cu gândul că nu ai avut nici cea mai mică intenţie să faci acest lucru.. semn că tare mult o placi şi că te potriveşti cu ea], vei descoperi după ce-i vei povesti câte ceva despre tine [cât poţi şi tu.. că na.. o laşi pe ea să vorbească, să completeze.. îţi place mult acest lucru]... că şi ei îi place să rupă timbrul de pe pachetul de ţigări, că şi ei îi place sa adoarmă seara cu muzică clasică în căşti. Şi pe ea aproape ca o orgasmează [pardon, o face să fie fericită atunci] când priveşte răsăritul de soare. Şi ei ii place să facă baie cu lumânărele [bine.. tu eşti cam gay la faza asta.. dar nu te poţi abţine.. chiar îţi place]. Şi ei îi plac câinii de vânătoare şi şi-ar dori mult unul... chiar dacă totuşi .. dacă se gandeşte mai bine şi-ar lua un bişon (asta însă doar din cauza mamei sau surorii mai mici). Şi ei îi plac plimbările. Mai mult chiar, ca şi tine, le preferă pe cele de la apus de soare sau pe-alea tărzii în noapte prin parcuri sau cele pe ploaie maruntă... care-s atât de romantice (asta dacă e ploaia calduţă.. căci e cert ca are ceva probleme şi răceşte unde nu trebuie [iar tu nu vrei aşa ceva]).
Un vis devenit realitate... Te gândeşti că ai să fii fericit având un om ca ea alături.
Dacă totul merge bine după încă câteva întâlniri, vei afla că eşti al doilea bărbat din viaţa ei. Şi mai mult ca sigur, ai fi fost primul dacă ar fi ştiut ea să-ţi explice şi să te convingă [adică să nu o iei după aia cândva la întrebări] că atunci când era mică a căzut pe spătarul unui scaun sărind cu cearceaful de pe dulap... moment de mare durere căci a sângerat ceva ceva şi s-a speriat rău, fapt din cauza căruia nu a mai sărit niciodată de pe dulap... Bine, i-a trecut în câteva luni şi se căţăra din nou pe unde apuca... Da, ştie! Ştie că era tare nebunatică în tinereţe... acum însă e cât se poate de liniştită.
Îi plac florile. Dar nu trandafirii... Adică da, sunt frumoşi dar.. ştie ea? Poate aşa .. în buchet mare.. şi cu o ocazie specială.. pentru că altfel, mesajul lor e atât de blazat, comun şi comercial încât e mult mai bine fără. Şi apropo de astfel de lucruri... ea nu prea pune accent pe imagine.. Clar îi place să se aranjeze bine dar nu se strofoacă să arate bine pentru alţii.. ci pentru ea. Apreciază lucrurile de bună calitate, chiar şi chilipiruri... Uite, de exemplu.. a văzut ea.. la Zara o bluză foarte frumoasă pe gustul ei [chiar dacă zice ea, la Zara de obicei nu au decât tâmpenii.. nici nu trece pe-acolo.. pe la fiţoşi.. dar s-a doar întâmplat ca o prietenă de-a ei s-o târască acolo fix când aveau aceasta bluză excepţională..] care era şi la reducere.. costa doar 80RONi şi ai să ai ocazia să o vezi.. în curând, căci nu s-a putut abţine, a cumpărat-o! Şi ca să se simtă bine.. şi-a luat şi nişte cercei fantezişti... Sigur or să-ţi placă şi aia..
Detestă Ziua Îndrăgostiţilor... iar dacă ar fi să fie vreodată să faceţi ceva cu această ocazie atunci ar trebui sa fie ceva minimalist, ceva intim... Dar ar fi ok sa nu faceţi nimic.. Sau..?
Nu-i plac bijuteriile de aur. Sunt groaznice! Alea din argint sunt însă acceptabile – alea fără pietre, lucrate finuţ... chiar dacă recunoaşte că a văzut unii cercei, unele inele, unele medalioane cu pietre .. superbe. Erau ele, pietrele mari.. dar.. chiar ar fi purtat aşa ceva chiar dacă ştii şi tu [deja ştii] că îi plac bijuteriile fără pietre.
Oricum ar sta lucrurile .. tu eşti interesat de ea.. iar ea.. clar este interesată de tine... E bine căci se ştie deja un lucru.. eşti următorul (al doilea) ei bărbat.. totul e perfect. Parcă nici nu mai ai răbdare. Fiecare zi o parcurgi cu gândul la ea.. aşteptând momentul întâlnirii.. pentru ca ea să-ţi mai spună câte ceva despre ea... Şi de fiecare dată... te pregăteşti pentru acel moment. Te odihneşti, te aranjezi.. totul e bine. Şi ea face la fel. Iar seara, după ce te-ntorci acasă.. dormi. Dormi bine chiar. Nu că ai fi obosit.. dar e bine să dormi.
Te gândeşti chiar să-i faci cadou ceva special... ar putea fi puiul de pisică pe care-a zis că şi-l doreşte mult. Ştii tu.. aţi avut la un moment dat o discuţie când îţi zicea că vrea un câine.. un bişonel... şi ştii că la următoarea întâlnire se gândise deja foarte serios la cum ar fi dacă ar avea pisică. îi plac animalele... Are un suflet mare. Vrea să-şi ia şi plante de ghiveci. A văzut ea nişte cactuşi frumoşi. Nu de alta dar dacă şi-ar lua altceva ar uita să le ude.. şi nu vrea să i se ofilească florile.
Dar oare ar interpreta greşit gestul cu pisica? Ciudat.. nu prea poţi să iţi dai seama cum ar reacţiona.. Deşi ea ţi-a tot povestit `cam totul` despre ea.. despre ce ii place şi ce îi displace.. unde este oare eroarea.. de ce nu poţi fi sigur? Poate e vina ta.. Da! Clar.. E clar că tu băteai câmpii luând-o cu mintea pe la Poplaca în timp ce ea-şi punea sufletul pe tavă ţie. Trist! Ar trebui să fii mai atent! Poate totuşi ar fi mai bine să ii iei nişte bomboane fine de ciocolată... De-alea ambalate individual şi puse într-o cutiuţă draguţă. Bine... cutiuţă? Ei.. ceva mai mare dacă se poate. Da, o cutie de bomboane .. şi o invitaţie la un film vechi .. că vă place amandoura ideea.
Filmul... data viitoare. Te consumi un pic.. căci ei i-a fost rău .. în ziua cu filmul.. Nu-i nimic.. se mai întâmplă.. A pardon, să nu se înţeleagă greşit! Tu te consumi că-i e ei rău.. nu că n-aţi petrecut timpul acela programat împreună. Se face ea bine. Te gândeşti că dacă e ceva mai serios.. să mergi tu cu ea la doctor. Nu suporţi gândul că nu i-ar fi bine. Asta ar trebui să te pună un pic pe gânduri. Îţi aminteşti de data aia .. când ţi-era rău şi te-ai dus la ea.. să o vezi. Ea ţi-a zis atunci „du-te la doctor!” şi ţi-a dat o pastilă. Ce fel de om eşti tu dacă nu ai grijă de tine? Oare de ce nu te-ai dus la doctor? Te vei duce! Clar.. dar mai întâi vrei sa mergi cu ea la doctor.
Mereu iţi vei aminti prima oară când aţi făcut dragoste. A fost şi va rămâne sublim... acel prim moment când i-ai explorat trupul în tihnă.. A fost superb.. chiar dacă era un mic stres ca pot apărea ai ei acasă (pentru că nu se simţea comod la tine pentru prima oară). În fine.. poate faza cu părinţii a fost un pic exagerată.. adică.. aveau si ei program fix la serviciu.. si dura mult. Dar să nu te mai gandeşti la aşa ceva. Momentele acelea unice cand ii explorai trupul, când ii simţeai fiecare rasuflare, fiecare zvâcnire, când mâinile tale parcurgeau întreaga istorie a senzaţiilor de la un capăt la altul .. al trupului ei .. pe care sigur n-ai să-l uiţi niciodată. Ştiai că eşti al doilea ei bărbat. Aveai însă încredere că fiind o persoană intuitivă, deschisă la minte.. se va lăsa liberă simţirii si va cuprinde.. pulsul momentului ca şi tine. Aşa a şi fost... ai avut dreptate! E un om deosebit.
Timpul trece.. şi deja poţi povesti multe... Ai început sa petreci mult timp cu ea.. şi nu prea ai mai avut timp de amicii tăi.. Ai vrut sa ieşi cu ea si cu amicii tăi .. dar .. nu prea a vrut. Şi ştii bine.. ca a fost o greşeală să insişti.. daa.. iţi aminteşti cearta aia in care ţi-a zis ca nu-i plac amicii tăi... Poate o zice in necunoştiinţă de cauză.. căci nu prea îi cunoaşte.
„ – Ce faci omule! Nu te mai vede lumea la faţă de ceva vreme!
- Ei .. uite ce sa fac.. ocupat până peste cap.
- N-ai mai dat si tu un semn de viaţă ceva..
- Păi .. serviciul imi răpeşte mult timp in ultima vreme!
- Pari cam obosit...
- Da.. n-am dormit bine in ultimile zile .. Hai ca tb sa plec!
- Bai .. ce sa zic... hai sa iesim zilele-astea
- Desigur! Salut! „
Oare cum va fi mai departe?
