duminică, 21 ianuarie 2007 [înapoi] [prima pagină]

umbre...

Am avut un vis [unul dintre cele 3~4 pe care le mai retin.. intr-un an de zile]. Si a fost un vis simplu, usor...

Se facea ca merg pe o strada mare..., lunga si lata. Pe masura ce mergeam, de-oparte si de alta a strazii , vedeam tot felul de lucruri.. O gradina de fantani, o piata, un bazar, o biblioteca imensa, o scoala sau liceu , o alta cladire care era in ceata, niste case iar pe cealalta parte niste blocuri... o piata iar pe partea celalta o gradina de flori, o cladire moderna, un depozit, mai multe cafenele, baruri .. si tot asa...

Si tot asa, pe masura ce mergeam.. vedeam tot felul de oameni. Copii, femei, batrani, barbati... Ocazional, aveau si animale de companie. Erau linistiti, mergeau usor.. intr-o directie sau alta, cautandu-si parca .. cel mai linistit drum cu putinta. Si zambeau toti, dar nu agresiv sau haotic.. ci pur si simplu a buna dispozitie...

Din cand in cand cate unul se mai uita la mine... iar eu aveam sentimentul ca sunt un intrus. Si fiecare om care se uita la mine zambea parca si mai mult.. incercand sa ma salute.. dar eu treceam mai departe parca grabit.

Nu am vazut nicio masina... si nu vedeam nimic gresit, nu era murdar, nu era nicicum... Tot mergand, simteam ca obosesc.. ca ma dor picioarele.. si pe cat de mult ma dureau picioarele pe-atat aveam impresia ca ma doare capul si ca nu ma mai pot concentra la nimic... Pentru ca ma uitam atent la oameni.. si la cladiri si la acel loc...

Nu stiu de ce, de la un moment dat mi s-a parut ca locul ma deranjeaza. Era totul in regula acolo.. aparent.. si asta ma deranja la culme... Am avut un moment de ratacire in care nu m-am mai uitat la nimic dupa care.. mi-am zis ca totusi merita sa contemplu mai bine totul.. asa ca m-am uitat din nou la oameni ... si la acele locuri...

Ciudat.. cladirile parca erau mai departate, si nu neaparat clare.. oamenii insa.. mergeau in continuare.. dar nu mai zambeau. decat atunci cand se uitau la mine .. Dar nu mai era neaparat un zambet de buna dispozitie ...

Nu mai eram cel care mergea cel mai grabit pe-acolo. Si ceilalti se grabeau.. multi mergand uitandu-se in jos... M-am gandit ca "mi-am stricat visul" si am regretat un pic acest lucru.. Dar pe de cealalta parte mi-am zis ca nu degeaba vad aceste lucruri asa ca vreau sa merg mai departe.

Si-am mers.

Cladirile disparusera .. Cred ca era o padure.. dar intunecata .. ceva mai departe de trotuarul pe care mergeam. ce mai ramasese din el ... Oameni erau in continuare.. dar mai putini .. Mergeau speriati la mare distanta unii de ceilalti. Din cand in cand cate unul se mai uita la mine. Imi zambea fad.. ca si cum m-ar cunoaste dar nu stie de unde sa ma ia. Se oprea langa mine.. dar trecea apoi mai departe. Nu mai stia ce vrea de la mine...

Mergand si mai departe.. deja ma gandeam daca e bine sa continuu.. daca nu e bine cumva sa ma trezesc.. parea o optiune tot mai agreabila.

Inainte de a ma trezi insa... am mai mers un pic... Era mult mai intunecat.. dar era lumina. Insa nu puteam sa-mi dau seama ce e de-o parte si de cealalta a drumului. Era ceva cenusiu .. un fel de ceata.. dar parca avea o forma. ciudat...

Pe langa mine nu mai treceau oameni ...
Erau un fel de umbre... Le simteam cand treceau pe langa mine.. si ma speria ca pareau ca se opresc langa mine .. pentru putin timp.


Am inceput sa fug. Nu mai stiam daca mai e ceva in dreapta sau in stanga... Si-am tot fugit.. pana cand mi-am dat seama ca nu mai exista drum. Nu mai vedeam nimic in jos.. si-n momentul in care am realizat acest lucru mi-am dat seama ca nu stiu sigur daca mai fug.

M-am trezit.

Am iesit sa ma plimb.

0 comentarii: